Insipid.

Da, ştiu.
Ştiu că nu am mai scris pe blog de vreo... 6 luni? Dar în aceste 6 luni s-au întâmplat mai multe lucruri decât s-au întâmplat toată viaţa mea. Probabil că v-a fost dor de mine (sincer, chiar nu mă interesează), dar am jonglat cu mai multe lucruri care gravitează în jurul unui adolescent tembel de 15 ani. Ca mine... Deci, cu ce aş putea începe? În primul rând, aş spune că fost prizonier al temei iubirii jumătate din absenţa mea. Cu alte cuvinte, am experimentat termenul de RELAŢIE. Old story, eu, ea, un telefon, nopţi pierdute în mesaje, un cântec, o sticlă de Cola, un sărut, o reacţie chimică, o gură de Long Island şi aşa mai departe. It was magic. Până când lucrurile nu au mai decurs aşa de bine... poze, o gelozie, o altă noapte pierdută în mesaje, un pachet de Kent mentolate, câteva lacrimi, pauză. Şi aşa a luat totul sfârşit. Meh, tbh relaţia începea să scârţâie şi oarecum ne-am răcit aşa de tare, încât am ajuns să dramatizăm. Dar a fost un experiment reuşit. We were looking good for each other. Whatever... the PAST is PAST, without undone things left. În al doilea rând, am început să conştientizez şi să realizez cine îmi este PRIETEN şi cine îmi este DUŞMAN. Într-un fel anume, am început să descopăr cum se tot formează diverse relaţii şi conflicte între diverse persoane. Unele sunt bune, altele sunt rele... Şi nu ştiu cum am reuşit să mă ataşez de oameni, din moment ce mă consideram un om... ăh, rece? Dar aceste persoane pe care eu unul îi consider PRIETENI mi-au demonstrat că nu e aşa. Mi-au demonstrat că sunt "uman". I mean, oi părea eu un cretin, poate că sunt, dar m-am săturat. De ce? Pentru că întotdeauna, dar absolut ÎNTOTDEAUNA ajung să fiu aşa cu persoanele care nu merită asta. Aşa că sunt generos şi am un fel de "bun simţ". Mă rog, nu chiar cu toţi. Hating people takes too much energy. I just pretend they are dead... Dar duşmani vor fi peste tot şi mereu. Cum spunea şi House :"If nobody hates you, you're doing something wrong". Whatever...

Şi da, ştiu.
Ştiu că aţi stat cu sufletul la gură sperând că veţi da de ceva care să fie totuşi puţin interesant. Din păcate, cum reiese şi din titlu, nu e aşa. Sunt doar căcaturi care s-au petrecut în absenţa mea şi bănuiesc că am dreptul să pomenesc de ele (din moment ce e blog-ul meu). Şi nu, nu încerc să epatez.

Pă data viitoare.