Despre ziua de 1 Decembrie

La mulţi ani, dulce Românie!
A, căcat. E deja 2 decembrie. Se pare c-am întârziat cu uralele necesare. Dar să revenim la subiect. Ce e de fapt "România"? Oricine o vede ca pe un "peşte" înghesuit de URSS, Iugoslavia, Nisipuri de Aur şi Kurtos Kolacs. Ca-n fiecare an, sărbătoarea naţională a încercat să strângă cele 21 de milioane de suflete cu naţionalitate română la un loc pentru a forma adevărata Românie. Şi de asemenea să-i facă să-şi arate spiritul patriot, făcând ce? Punând drapelul ţării la geam, gard, scară, uşă, etc. Dar cum suntem în secolul XXI, şi tehnologia pare să avanseze din ce în ce mai mult (probleme hârciogule?), lumea din prezent nu o mai face ca să se simtă patrioţi, o fac să imortalizeze momentul şi să posteze pe Facebook, aşteptând să se strângă ţşpe mii de like-uri. Bullshit. Dar Antena 3 a folosit metoda aceasta şi i-a pus la încercare pe mulţi telespectatori. Aşa că şi-au etalat patriotismul (bineînţeles, doar pentru câteva secunde, şi pentru reputaţie) şi a ieşit o debandadă tricoloră. Mă, ideea în sine de a celebra o sărbătoare naţională e mişto, deh odată pe an e ziua unei ţări, dar totodată e şi ziua ţării din care faci parte.

Cel mai ciudat lucru pe care l-am remarcat în operaţiunea aceasta este faptul că alţi români de-ai noştri, dar plecaţi peste hotare, postau şi ei că sunt mândri că-s români.Cum aşa? Dacă sunt mândri că-s români, atunci ce dracu' caută prin alte ţări? De ce se mai numesc patrioţi? Pe când patriotul român ar suporta toate căcaturile la care e expus în România. A, nu cumva le convine că suntem mai "inferiori"? Nu ştiu, doar pun o întrebare la care sigur nu cred că voi primi răspunsul. Oricum, văd zilnic (nici chiar aşa, să zicem des) oameni care admit că ei nu sunt mândri că aparţin plaiului mioritic şi ar da orice să evadeze în spaţiul Şengăn (sau cum hipofiza mea s-o scrie). Şi se văită astfel pentru 2 ore. Mă nene, dacă nu-ţi convine, pleacă. Nu te opreşte nimeni. Nu-i greu să-ţi faci paşaport. Stai, nu ai bani? Soarta...

În fine. Ce am mai observat azi la televizor, sunt cei 82 de români care studiază în prezent la Oxford. Oameni cu un adevărat viitor, care nu se dau bătuţi NICIODATĂ şi chiar dacă greşesc un lucru îl iau de la capăt. Ăştia da oameni. Dar observam ceva la ei. O aşa zisă urmă de patriotism. Era o tipă care zicea că după ce-şi termină studiile acolo, doreşte să aibă serviciu în România. De ce ar vrea asta? Ea nu ştie ce situaţie medievală e la noi în ţară? A, am uitat să menţionez că s-a precizat că acei oameni erau doriţi să lucreze pe al lor domeniu de firme cunoscute nu doar de un continent, ci de pe întreg mapamond. Păi cum dracu să refuzi asta? Şi tu vii la mine şi-mi zici că vrei să vii în România după terminarea facultăţii? Ce naiba? Sau a fost totul un trucaj realizat de producătorii filmări şi a zis aşa că hai că-i 1 Decembrie... Asta mi-a adus aminte de o veche poveste spusă de taică-meu. Îmi zicea că are 2 colegi, ai căror copii au încetat să vorbească limba maternă (unul dintr-a 8-a, altul dintr-a 11-a/12-a) în favoarea limbii engleze. Şi asta i-au determinat să observe în ce situaţie critică se află România. În prezent, unul studiază arte în Marea Britanie şi celălalt aerodinamică în Suedia. Ei bine, cică aceşti oameni nu mai vor să calce pământ românesc toată viaţa lor. Asta m-a lăsat mască. Dar din păcate nu există mulţi care să le calce pe urme.

Ca o concluzie, există români care sunt mândri că sunt români (că deh, asta le-a fost soarta), dar există şi români care sunt conştienţi de faptul că nu prea avem realizări. Nu prea avem... nimic. Dar iubesc o singură parte la această zi: că ies mereu şi mănânc în oraş. So, again (too late) urez ţării din care provin, România, la mulţi ani. Pă data viitoare.

Post nou.

Da, ştiu.
Ştiu că nu mi-am mai arătat faţa pe al meu blog. Probabil aţi fi crezut că am renunţat la el, nu? Ei bine, nu. Doar am fost destul de ocpuat (şi încă sunt) de când am început liceul. Mai am de rezistat încă 4 ani, dar sper să treacă (,) cât mai greu posibil, din moment ce nu vreau să cresc. Pe bune, e cea mai mare porcărie. Dar cred c-am mai zis cum vreau iar să fiu copil.

În fine. Mi-am adus aminte de blog de când am participat la un discurs al unui tip de la opvp (oricine poate vorbi în public), care ne spunea cum Internet-ul poate fi folosit în scop educativ. Prin ce a enumerat, a zis să citim posturi noi pe diverse blog-uri. And then I was like: "Fuck." . Yeah... Nu doar asta. Tipul a spus o grămadă de chestii tari în tot discursul său. Şi vorbea aşa de flexibil, ca şi cum totul ar fi fost memorat, dar nu cred că e aşa. I mean, poţi memora un discurs de 45 de minute? Eu d-abia memorez o propoziţie. Dar principala mea problemă e atenţia. Oricât aş citi şi învăţa pentru teste, tot iau note sub 8 că apare la un moment dat un căcat pe care nu l-am zărit. Slavă Domnului că n-am păţit aşa la examene sau la 'ele importante (gen teze, lucrări care să mă ajute să-mi ridic media, etc...).

Well, atât am avut de zis. O să revin cu mai multe căcaturi noutăţi, dar după ce termin cu tezele. Pă data viitoare.

Maşini de spălat creier

Cred că multă lume a văzut reclamele de la Deagostini (aşa se scrie?...nu?) când ei fac noi colecţii de... de ce-or face ei. Ei bine, şi mie mi s-a spălat astfel creierul. Totul a început printr-a 4-a, când maică-mea mi-a adus primul număr din "Atlas". Ok, într-adevăr e un lucru educativ bun, am aflat multe lucruri din astea, iar lumea a aflat că îs pasionat de geografie (până când fosta profă de geografie mi-a stricat-o), am mai colecţionat numere, am umplut şi bibliorafturi, aşa pentru vreo 1-2 ani. În timpul ăsta, am realizat că ăştia mai scoteau lucuri mişto, gen "Corpul uman" (ăsta cred c-ar fi fost mai mişto), "Maşini de colecţie", "Avioane", "Nave de luptă", iar lista continuă. Dar ar fi fost mai mulţi bani cheltuiţi (că deh, o revistă era 6 lei) şi se pare că astea sunt făcute pentru un singur lucru de învăţat, la mine fiind geografia. Iar într-o zi am realizat că NU MĂ MAI PUTEAM OPRI DIN ASTA. Aia de la chioşcul de ziare mă ţinea minte, intram în panică dacă uitam banii şi nu puteam să mă întâlnesc cu cineva să mă duc la şcoală că trebuia NEAPĂRAT să IAU REVISTA. What the fuck was wrong with me? Până am cedat. N-am mai luat nimic, dar totuşi am păstrat colecţia...sau ce-a mai rămas din ea după ce a mucegăit şi am aruncat jumătate.

Toate cunoştinţele dobândite după această aventură, mi-au făcut o reputaţie. Doar că vroiam să fac ceva din asta, numai că profa de geografie se părea că nu mă lăsa. În primele clase, m-am enervat pe ea că nu mă asculta (toate notele fiind din teste, iar ea dădea doar 7 şi 8) şi nici la concursuri nu mă trimitea. Atunci mi-am băgat pula. M-am apucat pe ceva serios, care să-mi facă un viitor, nu doar un HOBBY. Şi pe bune, ce s-ar putea face din geografie??? Well, am ajuns într-a 8-a şi m-am trezit cu numele meu pe lista pentru olimpiada de geografie. Am rămas "WTF?", după mi-a explicat profa că ea a pus la punct acest lucru şi mi-a readus aminte toate fazele din tinereţe, când am negat că vreau să particip.

Cea mai nouă chestie scoasă de la Deagostini (pe bune acum, aşa se scrie?) e asta cu rocile. Prea mult bagă în ele, se pare că mama colecţionează. Citesc şi eu, doar partea "ştiinţifică" (dacă zic bine), adică din ce e alcătuită roca aia, bla bla, dar partea cu "ajută la sănătate", nu o cred. Pe bune acum, nu cred c-am auzit de cineva care s-a însănătoşit de la pietre. Sunt frumoase, le-am văzut irl la muzeul de mineralogie, dar ce dau ei sunt doar copii, care nu prea seamănă. Serios, aici CHIAR bagă în ele.

Ok, ştiu că v-am plictisit, dar voi aţi citit, deci e vina voastră. Pe bune. Now, ca o concluzie, lucrurile astea sunt bune, educative, înveţi ceva din ele, bla bla, dar devine obsedant. Ok, n-am nimic cu nimeni, doar am povestit prin ce am trecut eu. Pe data viitoare...

Also, mersi la cei care au dat follow la blog ^^

Bă, cică mai primim încă o săptămână

Da, peste tot este această ştire. Mass-media îşi face foarte bine treaba, nu?
În fine, se pare că mai sunt încă 2 săptămâni de "libertate", cum ar spune unii. Mă bucur şi eu. Era şi cazul, apăi şcoala trebuie începută pe 15 septembrie, nu? Doar că (,) calendarul anului 2012 nu permite lucrul acesta, fiindcă ziua respectivă pică sâmbătă. Fuck, încep liceul. Cică îi "cea mai frumoasă perioadă a vieţii". Dar nu pot să îmi dau seama, căci Ministerul Educaţiei ne-a amânat toată treaba asta. Yay? Aş face săptămâna aceasta aceleaşi lucruri pe care le-am făcut toată vara: dormit, ascultat muzică, mâncat, ieşit p-afară (că de, e frumos afară), etc. Ştiu că postul e intitulat "primim încă o săptămână", nu e "Gata vara!" sau "1 septembrie". Aşa, şi? Dacă aş fi scris asta, atunci lumea ar fi crezut că am ascultat Conectăr cu "vara am insomnie", că astăzi tot internetul.ro e plin de mesaje gen "adormirea lui Connect-r" (sau cum dracu' s-o scrie).

Un off-topic: azi m-am întors de la mare. Da' ce rahat, am fost aici peste Dunăre. Bă luxul curului, frate. Mâncare multă (da' proastă), camere şmechere (care puţeau a cauciuc ars, eww), fiţe dă fiţe. Bă, marea a fost mişto. Şi despre mâncare. Căca-m-aş pe ea, am venit cu cea mai groaznică indigestie din ultimii ani, şi ştiţi de la ce? De la fructe de mare "mediteraneene". Incredibil! Auzi cum sună... Şi ce incredibil am vomat după. Că vai, am primit când am ajuns un tichet gratis la un restaurant cu astfel de mâncare. Şi... restul e istorie. Plus că a doua zi, la MICUL DEJUN, m-am umflat cu FINETTI. Aţi mai pomenit aşa ceva? Ziua respectivă m-a luat cu dureri de burtă de parc-aş fi mâncat fetuşi. Numa' la bulgari e posibil. Bă, frumos acolo, da' prostia-i în floare. Plus că bulgarii or face limba ENGLEZĂ la şcoală (asta dacă o fac...), cum am făcut eu CIVICĂ într-a 8-a. Bicăz, la TV toate filmele sau seriale din limba engleză erau dublate în limba lor. Meh... nici de subtitrat n-or fi putut, că-s aşa de proşti, încât nu sunt în stare nici să citească. Băi, la bulgari ar fi mai bine de nu ar fi populaţi de aşa de oameni. Că ţara e frumoasă. Da'-i mai frumos la noi.

Anyway, cam atât pe azi. Bucura-ţi-vă de săptămâna acordată în plus şi de adormirea lui Connect-r ă, atât. Pă data viitoare!

Copilăriile de ieri şi de astăzi

Ah, ce n-aş da să am iar 6 ani. Să n-am nicio grijă şi nicio responsabilitate. Să cred ceea ce vreau eu...
Toată chestia asta de azi este despre CE SE CREDE când eşti copil. Abia zilele acestea am aflat cât de PROST puteam fi când eram copil. Nu că n-aş fi şi în prezent, dar măcar atunci aveam o scuză că eram doar un copil. Mereu credeam că există RAI şi IAD. Kinda religious shit... Mereu credeam că RAIUL e undeva deasupra norilor sau în cer, dar mă gândeam dacă rachetele nu-l distrug sau ceva de genul... Ei bine, săptămâna trecută am plecat cu avionul la Oradea şi am trecut prin "Rai". Chestia asta mi-a deschis ochii şi am realizat asta, cam târziu să fiu sincer. De asemenea, am realizat că (,) cât de mare e lumea, sub "microscop" pare aşa de mică, neatinsă, PERFECTĂ. Iar de Iad credeam că-i localizat undeva în centrul Pământului, dar Victor Hugo, pare-se, nu credea asta.

De asemenea, când eşti un mic copil, trebuie să crezi în prostii fanteziste, copiate de la americani, gen Moş Crăciun, Zâna Măseluţă, Iepuraşul dă Paşte, Moş Nicolae, Moş Ene, etc. Pe la 8 ani mi s-a spus că toate astea sunt prostii. Prostii create special pentru a le spăla creierele copilaşilor mititei. Ce mă enervează este că trebuie să-mi ţin pliscul când sunt în preajma copiilor mici. Well, bune au fost vremurile astea, că acum copii de 8 ani se aşteaptă de la "Moş Crăciun" să primească iPod-uri, iPad-uri, iPhone-uri, telefoane ultra-jmekere, care astfel de daruri "târzii" îi pot transforma pe ăştia în curve lăudăroase. Frate, eu am trebuit să aştept aproape 15 ani să primesc un telefon mai modern (am rezistat 4 ani c-o cărămidă, dar n-am murit), pe când puştii de 11-12 ani deja le au. PATETIC. Dar de fapt e vina părinţilor, care le dau un sfat: data viitoare, luaţi-le (am scris corect?) nişte creioane şi un bloc de desen, să-şi formateze IMAGINAŢIA. Dacă le luaţi gadget-uri de ultimă generaţie, vor dori mai multe, şi mai multe, până când vă vor sufla în buzunar, că tot o să taie Băsescur salariile. Măcar lăsa-ţi-i să facă ceva pentru a MERITA asemenea lucruri. Aş desena o schiţă, dar mi-e lene aşa că voi face doar aşa: imaginaţie -> un "caracter" bun -> note bune -> meritul. See? Logic.

Ok, scuzaţi lipsa de ceva interesant, dar trebuia cumva să-mi revin în formă după absenţa asta. Plus că plec în curând la mare. Pă data viitoare.

Diabulus in Musica

Mi s-a spus în multe feluri de către luminata societate nouă pentru că ascult rock, precum satanist, om de-al mocirlei, sponsor al crimelor, abuzurilor, violurilor şi al răului, orb, şi astăzi, un anumit user de pe TPU, care se cam crede Dumnezeul orbilor (nu dau nume, las pe altcineva care dispreţuieşte mai mult să o facă), m-a pus să aleg să fiu creştin sau să fiu în continuare în mocirlă, deoarece el nu văzuse oameni care să promoveze ambele lucruri enumerate anterior. This post gave me cancer.

Nu înţeleg de ce oamenii ăştia nu deschid ochii să vadă că GREŞESC ENORM. Frate, pun pariu că ăştia sunt doar manelişti de-al măreţului Dumnezeu (atenţie, am scris ''Dumnezeu'' cu ''d'' mare!), care se simt oarecum mai prejos de rockeri şi-şi dau pur şi simplu drumul la gură, numa' că de ceva inteligent n-ai cum să dai. Sincer. Şi-acum faza cu satanist. Nu mă simt aşa, dar dacă aş fi satanist, aş fi doar ca să enervez pe cei care nu acceptă astfel de oameni (like me). De asemenea, nu mă simt nici de partea noii societăţi, care constă în curve, hoţi, criminali, mincinoşi, lume ce favorizează pe nedrept (cum s-a-ntâmplat recent la Jocurile Olimpice) şi lista continuă. Oameni de-ai junglei, mai precis. Rather be DEAD! Decât să fiu o persoană de genul ăsta, dar din păcate sunt înconjurat de aceste specimene ce evoluează uimitor de mult (eww).

Şi ca final, nu trebuie comparat rock-ul cu o RELIGIE, care are trăsături contrare faţă de alta. Dacă faci asta (da, cu tine vorbesc acum, cititorule), you're dead to me. Asta demonstrează că nu eşti adeptul unui pur şi simplu GEN DE MUZICĂ, care totodată demonstrează că eşti mai inteligent şi că ai o parte de cultură. Am înţeles oamenii ce nu ascultă rock, dar care nu văd ca o mizerie anti-socială pe ascultători, dar NU voi putea înţelege pe cei care fac asta, dar în acelaşi timp nici NU VREAU să înţeleg asta.

Scuze, dar nu m-am putut abţine. CHIAR nu m-am putut abţine... Pă data viitoare.

Welcome to the jungle

Sau pe româneşte România. O junglă, care din cauza climatului temmperat-continental nu este chiar o junglă, dar totuşi animalele sunt omniprezente aici. Iar prin animale mă refer la aceste specimene care nu fac altceva decât s-apară pe primele pagini ale ziarului sau bârfiţi de Esca pentru crime, violuri, atentate sângeroase, alte crime, linşări, bătăi.cu urmări nasoale precum şi cerşetori, mită, fraude electorale şi certuri între staruri. Sincer m-am săturat. Dar cum să nu facă astfel naţia de hexagonişti fără coaie sub aripa protectoare a sfântului Sarkozy (ori cine o fi preşedinte acolo), mişto de noi?

De asemena, mai sunt şi invaziile de unguri şi de ţigani (sau rromi). Se integrează perfect prin animalele care au fost în junglă de la-nceput şi apoi se trezesc că le-au furat teritoriul. Am avut un conflict aseară. Doi pulifrici, dintre care şi un rrom, păreau a avea ceva cu mine. Cred că erau destul de beţi, că nu cred că EU am făcut ceva ce să-i deranjeze, din moment ce NU ştiam cine dracu' ERAU ĂIA. Şi n-am scăpat de ei, de fapt doar atunci când am fugit la bunică mea, pentru că în junglă dacă nu FUGI, eşti MORT.


Dar toată seara a trecut şi va fi uitată precum şi dezastrul de la bacalaureat, unde maimuţele răsfăţate s-au dus acolo de dragul educaţiei (pă dracu'). Consider totuşi că populaţia junglei din România ar învăţa ceva de la rromi, şi asta fiind faptul că ei sunt UNIŢI. Te cerţi cu unul, eşti linşat de ALŢII. Sincer n-am nimic cu ei. Uneori nu sunt trataţi precum oamenii (revenind la sfântul Sarkozy) şi îmi pare rău de ei. Dar această senzaţie  e mai tracătoare decât vântul. Fără să lase ceva în urmă.

Ca să scapi ÎNTREG din junglă, ai nevoie de trei chestii: tupeu, forţă şi agilitate. Când eşti cu oameni pe care  nu-i cunoşti chiar foarte bine (cum am fost eu aseară), încearcă să foloseşti câteva dintre chestiile de mai sus. Şi în orice caz, NU LĂSA GARDA JOS. Te vor vedea weak şi te vor lua peste picior. Ăia m-au pus să le cer scuze, dar eu n-am făcut altceva decât să neg totul (ok, majoritatea fiind adevărul pur).

Pe data viitoare. Dude, după ce recitesc asta, mă simt ca Bear Grylls :|

Despre viaţă...

Cu toţii ne naştem, trăim, iar apoi murim. Dar asta nu cotează... Fiecare avem un interval închis, numit viaţă. O carie a veşniciei, cum afirma Vasile Ghica. Sincer, viaţa mea este tare. Pe bune, am părinţi (chiar dacă sunt despărţiţi), am ce mânca, am cu ce mă îmbrăca, am cu ce să mă distrez, am multe chestii, dar pe care nu le ştiu să le folosesc. Mă rog, jumătate din ele. Dar mă gândesc că nu toţi sunt ca mine... Nu că aş fi prinţu' pulii sau gen, dar frate, când ştii sigur că ai cu ce să trăieşti, nu te văita ca şi cum ai fi fost abandonat. Mai am momente când mă vait chiar şi eu, dar sunt chestii trecătoare pe care le împărtaşesc doar cu CÂTEVA persoane, nu mă duc pe Wall-ul de Facebook şi postez muzică melancolică (hardcore ca bunică-mea) cu versuri pe care le-a scris o persoană care parcă era sugrumată. These DRAMA QUEENS...Apropo de Facebook (mereu deraiez de la un subiect la altul, când vine vorba; am talentul ăsta), mie unul nu mi se pare o poartă către VIAŢĂ. This is so wrong on so many levels... Da, eu am Facebook, făcut doar ca să ţin legătura cu ceva lume, deoarece nu stau pe Y!M. Anyway, nu-l văd nici ca drog (cel puţin la mine), cum spun haterii. Not one of them... de fapt în acest 'război' nu-s de partea nimănui, so *greieri*



Revenind la viaţă, aceasta e frumoasă când ştii să o TRĂIEŞTI. Eu unu' asta fac and I'm happy. Cam asta a fost discuţia despre viaţă. Fii original, fii tu însăţi, be yourself by yourself!

Intro!?

Hai, eu-s Milcşeic, dacă-ţi păsa cine sunt eu. Mai sunt cunoscut ca Aneurysm pe TPU, numai că de data aceasta am ales să-mi pun ca nickname "Milcşeic". În orice caz, blog-ul ăsta este numai una din alte sute de mii de creaţii d-ale mele. Aş vrea să mă prezint, dar mi-e lene, oricum dacă e îmi răsfoiţi profilul, dar veţi afla pe parcursul celorlalte posturi cine sau cum sunt eu. Dar nu sunt genul acela de persoană care prin posturi îşi arată ura faţă de anumite lucruri. Acum nu credeţi că nu urăsc nimic, but I'm not an ATTENTION WHORE.

Acum c-am intrat la liceu, şi-n caz că nu mă voi integra într-un anturaj, îmi voi petrece timpul scriind pe blog. Oricum am prea mult timp liber. Hobby-uri nu mai am de când m-am apucat să tocesc ca omu' pentru examenele alea stupide, cunoscute ca şi evaluările naţionale. Că tot, veni vorba de astea, eu unu' am pus predicativă la română, şi n-am fost singurul ins din ţară. Parcă cei ce au făcut subiectele credeau că dăm admitere la Poliţie, nu la liceu. În opinia mea, şi-au cam bătut joc de noi prin subiectul acesta şi au demonstrat că sunt maeştrii la prostie. Măcar au deschis televizorul şi s-au uitat cum frige ţara sub canicula asta şi cu elevii supăraţi, care au pus o petiţie (mă rog, am semnat-o) pentru acordarea celor 6 puncte la subiectul cu pricina. And they did it. Mi-a fost ridicată nota cu 6 puncte şi-am luat 9,80. Lucky me... Dar trebuia să fi realizat mai devreme. Well, nu zic că e doar vina ălora de-au făcut subiectele. M-am consultat în seara după examen cu un profesor de română şi mi-a explicat că propoziţia era subiectivă ca şi cum era la MINTEA COCOŞULUI. Să se precizeze că eu sunt muci la română. În fine, toată treaba asta a fost deja uitată şi nu-i mai pasă nimănui (nici mie).

Scuze că m-am luat cu vorba, dar trebuia să scriu ceva la început, deşi ştiu că n-o să evolueze foarte mult blog-ul, deoarece nu ştiu să întreţin ceva şi nu-mi place să fac reclamă. Dacă eşti bun să citeşti tot ce postez, poate blog-ul va avea şanse să fie ceva. Dacă nu, să ai o zi bună.