Copilăriile de ieri şi de astăzi

Ah, ce n-aş da să am iar 6 ani. Să n-am nicio grijă şi nicio responsabilitate. Să cred ceea ce vreau eu...
Toată chestia asta de azi este despre CE SE CREDE când eşti copil. Abia zilele acestea am aflat cât de PROST puteam fi când eram copil. Nu că n-aş fi şi în prezent, dar măcar atunci aveam o scuză că eram doar un copil. Mereu credeam că există RAI şi IAD. Kinda religious shit... Mereu credeam că RAIUL e undeva deasupra norilor sau în cer, dar mă gândeam dacă rachetele nu-l distrug sau ceva de genul... Ei bine, săptămâna trecută am plecat cu avionul la Oradea şi am trecut prin "Rai". Chestia asta mi-a deschis ochii şi am realizat asta, cam târziu să fiu sincer. De asemenea, am realizat că (,) cât de mare e lumea, sub "microscop" pare aşa de mică, neatinsă, PERFECTĂ. Iar de Iad credeam că-i localizat undeva în centrul Pământului, dar Victor Hugo, pare-se, nu credea asta.

De asemenea, când eşti un mic copil, trebuie să crezi în prostii fanteziste, copiate de la americani, gen Moş Crăciun, Zâna Măseluţă, Iepuraşul dă Paşte, Moş Nicolae, Moş Ene, etc. Pe la 8 ani mi s-a spus că toate astea sunt prostii. Prostii create special pentru a le spăla creierele copilaşilor mititei. Ce mă enervează este că trebuie să-mi ţin pliscul când sunt în preajma copiilor mici. Well, bune au fost vremurile astea, că acum copii de 8 ani se aşteaptă de la "Moş Crăciun" să primească iPod-uri, iPad-uri, iPhone-uri, telefoane ultra-jmekere, care astfel de daruri "târzii" îi pot transforma pe ăştia în curve lăudăroase. Frate, eu am trebuit să aştept aproape 15 ani să primesc un telefon mai modern (am rezistat 4 ani c-o cărămidă, dar n-am murit), pe când puştii de 11-12 ani deja le au. PATETIC. Dar de fapt e vina părinţilor, care le dau un sfat: data viitoare, luaţi-le (am scris corect?) nişte creioane şi un bloc de desen, să-şi formateze IMAGINAŢIA. Dacă le luaţi gadget-uri de ultimă generaţie, vor dori mai multe, şi mai multe, până când vă vor sufla în buzunar, că tot o să taie Băsescur salariile. Măcar lăsa-ţi-i să facă ceva pentru a MERITA asemenea lucruri. Aş desena o schiţă, dar mi-e lene aşa că voi face doar aşa: imaginaţie -> un "caracter" bun -> note bune -> meritul. See? Logic.

Ok, scuzaţi lipsa de ceva interesant, dar trebuia cumva să-mi revin în formă după absenţa asta. Plus că plec în curând la mare. Pă data viitoare.