Despre viaţă...

Cu toţii ne naştem, trăim, iar apoi murim. Dar asta nu cotează... Fiecare avem un interval închis, numit viaţă. O carie a veşniciei, cum afirma Vasile Ghica. Sincer, viaţa mea este tare. Pe bune, am părinţi (chiar dacă sunt despărţiţi), am ce mânca, am cu ce mă îmbrăca, am cu ce să mă distrez, am multe chestii, dar pe care nu le ştiu să le folosesc. Mă rog, jumătate din ele. Dar mă gândesc că nu toţi sunt ca mine... Nu că aş fi prinţu' pulii sau gen, dar frate, când ştii sigur că ai cu ce să trăieşti, nu te văita ca şi cum ai fi fost abandonat. Mai am momente când mă vait chiar şi eu, dar sunt chestii trecătoare pe care le împărtaşesc doar cu CÂTEVA persoane, nu mă duc pe Wall-ul de Facebook şi postez muzică melancolică (hardcore ca bunică-mea) cu versuri pe care le-a scris o persoană care parcă era sugrumată. These DRAMA QUEENS...Apropo de Facebook (mereu deraiez de la un subiect la altul, când vine vorba; am talentul ăsta), mie unul nu mi se pare o poartă către VIAŢĂ. This is so wrong on so many levels... Da, eu am Facebook, făcut doar ca să ţin legătura cu ceva lume, deoarece nu stau pe Y!M. Anyway, nu-l văd nici ca drog (cel puţin la mine), cum spun haterii. Not one of them... de fapt în acest 'război' nu-s de partea nimănui, so *greieri*



Revenind la viaţă, aceasta e frumoasă când ştii să o TRĂIEŞTI. Eu unu' asta fac and I'm happy. Cam asta a fost discuţia despre viaţă. Fii original, fii tu însăţi, be yourself by yourself!